„Iubesc județul în care trăiesc. Maramureșul este un tărâm de poveste unde tradiția și portul sunt păstrate și duse mai departe cu sfințenie. Am foarte multe idei care puse la un loc ar forma ceva frumos și interesant.”

Asta ne scria ea acum cinci luni când ne trimitea un mail de înscriere, întârziat, pentru edulab. Aflase de proiect de la verișoara ei, Mariana, care a ajuns mai târziu să-i fie și colegă de echipă. Ancuța este un boboc de floare care a început să crească și să înflorească cu fiecare nouă activitate și provocare pe care o accepta și o trecea cu brio în cadrul nano-specializării alese de ea. Ea a ales să exploreze tărâmurile portului tradițional și spune că este una din cele mai bune decizii pe care le-a luat până acum.

Satul ei, Vadu Izei din Maramureș

Am mers pe premisa: învăț lucruri noi, aflu lucruri noi. Și cunosc oameni din diferite zone pentru că am văzut că sunt tineri din toată țara”

Elevă în clasa a XI-a a Liceul Tehnologic Marmația, Ancuța a ales să se specializeze în port popular pentru că își dorește să ducă tradiția mai departe, din generație în generație. În comuna ei și în jurul comunei ei nu există interes din partea tinerilor să ducă tradiția mai departe, așa că a ales să facă ea ceva în acestă privință.

Povestea ei cu portul tradițional și tradițiile maramureșene nu a fost mereu una de dragoste. Ba dimpotrivă.

„Când eram mai mică mă îmbrăca mama în port tradițional și mă trimitea la biserică. Și ajunsesem la un moment dat să nu-mi mai placă. Și-mi spunea că o să ajung eu să mă intereseze. Dar eu eram sigură că nu. Acum, ajungând aici mi-am descoperit dragostea pentru tot ce înseamnă port și tradiții” ne povestește ea râzând.

Provocările preferate

Una din provocările ei preferate a fost când a trebuit să afle mai multe despre satul ei. Așa l-a cunoscut pe un domnul Ioan de la ea din sat care se ocupă cu sculptarea porților tradiționale maramureșene și pe o doamnă care i-a povestit mai multe despre semnele de pe port. A rămas fără cuvinte când a aflat mai multe despre lucrurile care o înconjoară și care ei i se păreau banale sau lipsite de importanță.

„Știți Coloana Infinitului a lui Brâncuși? Se găsește și pe portul tradițional de la noi. Și nu doar pe port, ci și pe porțile tradiționale și pe șatra (prispa) de la casă. Bineînțeles că nu e doar simbolul, are și flori și alte elemente pe lângă. Nu are doar semnificația infinitului. E și semnul zeiței mame, semnul suprem. Pe portul tradițional dacă are ornamente florale de toate culorile pe lângă el reprezintă tinerețea unei fete. Că fata aceea era tânără, nemăritată. Ca și văduvele care purtau cămăși colorate cu negru” ne povestește Ancuța.

Chiar dacă au fost momente în care s-a gândit să renunțe, a ales să nu o facă. Fiind o fire ambițioasă și calculată, a pus toate lucrurile în balanță și și-a dat seama că își dorește să ducă proiectul până la capăt.

„Când dai de la tine parcă îți crește o a doua inimă. Mi-ar plăcea să adun o mână de oameni din comuna mea care să vină cu hainele tradiționale pe care le au. Apoi să dăm un anunț pentru turiștii care vor să vină să se îmbrace ca un maramureșean adevărat. În vară eu am împrumutat portul meu unor persoane din Arad care își doreau să-și facă poze. Și le-am făcut o bucurie atât de mare, încât mi-a rămas întipărită în minte. I-am ajutat să-și facă o amintire” ne spune Ancuța.